Izvorul Tămăduirii

By /
Izvorul Tămăduirii
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare importantă rânduită după ritul bizantin în prima zi de vineri din Săptămâna Luminată. În acest an 2026, va fi celebrată vineri 17 aprilie, imediat după Paștele Ortodox. Sărbătoarea amintește de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului în secolul V.
Vindecarea orbului
Potrivit tradiției, Maică Domnului i se descoperă împăratului Leon arătându-i un izvor cu apă tămăduitoare : „Nu este nevoie să te ostenești, căci apă este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”. 
Viitorul împărat al Bizanțului Leon I (457-474) a întâlnit un orb în drum spre Constantinopol, pe care s-a oferit să-l călăuzească. Atunci când orbul a cerut apă, la îndemnul Maicii Domnului, Leon a aflat un izvor în păduricea din apropiere. Apă izvorului nu doar că a potolit setea, ci a și redat orbului vederea. 
 
Împăratul Leon ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulțumire o biserica și mai mare.
Sfințirea Apelor – Aghiasma Mică

De Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, se face slujba Aghiasmei Mici când sunt sfințite apele. „Aghiasma” vine de la cuvântul grecesc „aghiasmos”, „aghios” însemnând sfânt. „Aghiasmos” se poate traduce și ca slujba de sfințire, dar și ca apă sfințită. 
 
„De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: da-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dansul și ți-ar fi dat ție apă vie” (În. 4, 10; În. 7, 38)
 
Astfel I-a zis însuși Iisus Hristos, Dătătorul apei vii a Duhului, femeii samarinence. Deși sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este închinată Maicii Domnului, este mai întâi o zi de prăznuire a Mântuitorului nostru Iisus. Hristos Cel Înviat din morți, este Izvorul vindecării bolilor noastre sufletești și trupești. 
În icoana Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelnița, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor Maicii Sale.
 
Izvoare tămăduitoare în România

Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre. Există mărturii despre numeroasele minuni săvârșite aici de-a lungul secolelor. Actuală construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

Izvorul de la Mănăstirea Ghighiu

Însă acela nu este singurul izvor cu apă tămăduitoare. Maică Domnului a dăruit și poporului român astfel de izvoare tămăduitoare. Unul din aceste izvoare se află la Mănăstirea Ghighiu din județul Prahova. Aici a apărut în 1958 un izvor cu apă tămăduitoare după ce episcopul sirian care a adus aici Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, s-a rugat Fecioarei Maria pentru iertare după mutarea icoanei.

Mănăstirea Dervent

Mănăstirea Dervent din Dobrogea, cunoscută pentru crucile tămăduitoare ce cresc din pământ are și un izvor cu apă vindecătoare. Tradiția spune că acest izvor a țâșnit din locul în care Apostolul Andrei a împuns piatră cu toiagul. 

Izvorul de la Mănăstirea Horaicioara din județul Neamț este un alt loc binecuvântat cu apă vindecătoare. Izvorul a fost descoperit acum un secol după ce monahii s-au rugat Maicii Domnului să le dăruiască un izvor aproape de mănăstire. Izvoare cu apă tămăduitoare găsim și la Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, din Argeș și la Biserica Greacă din Brăila, descoperit în anul 1863.

Related Posts

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top