Moartea – doar un prag spre viața veșnică
Moartea este un subiect trist și dureros, indiferent de vârstă, cauze sau circumstanțe. Însă moartea nu este sfârșitul. Este doar un prag pe care îl vom trece cu toți mai devreme sau mai târziu, mai ușor sau mai anevoios. Moartea aceasta este doar una fizică, o separare a spiritului de corp. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a biruit moartea prin patimile Sale pentru a ne dărui viața veșnică! Să luăm aminte așadar, moartea trupului nu este sfârșitul. Chiar dacă un felinar se stinge, calea tot ne este luminată.
„Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” Sfânta Evanghelie după Ioan 14:6
„Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” Facerea 2:17
Prima mențiune a morții apare în Facerea, atunci când Dumnezeu vorbește cu Adam în Grădina Edenului. Aici Dumnezeu ii poruncește lui Adam să nu mănânce niciodată din pomul cunoașterii binelui și răului sau va muri. Porunca lui Dumnezeu este dată înainte de comiterea păcatului originar, că o avertizare pentru moartea spirituală ce negreșit urmează acestuia. Moartea spirituală reprezintă consecința neascultării poruncii și separarea de Dumnezeu.
Semnificatie – מוֹת (mot) / מָוֶת (mavet)
În cartea Facerea, prima mențiune a morții – מוֹת (mot) (în ebraică) apare atunci când este descrisă moartea spirituală. Această este opusă vieții și face referire la separarea spiritului de Dumnezeu că urmare a nesupunerii. În capitolul 5 al Facerii este descris și momentul morții fizice a lui Adam, în vârstă de nouă sute treizeci de ani. Însă că acesta să moară, a murit al doilea sau fiu, Abel, pastorul de oi. Acesta a fost omorât de fratele sau Cain, primul copil al lui Adam, lucrător de pământ. Prima moarte fizică din lume nu a urmat ordinea naturală, copilul murind înaintea părintelui. In Deuteronomul, Dumnezeu declara puterea Sa asupra vietii si mortii, nu doar a celei fizice ci si a celei spirituale. Acest citat poate fi inteles ca o avertizare a consecintelor ce vor veni daca nu ne supunem Lui.
„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”
